Eu stau în pat şi vreau ca să mă culc,

Eu stau în pat şi vreau ca să mă culc, Eu stau în pat şi vreau ca să mă culc, Un vis mă macină şi nu pot ca să îl uit. Căci am avut o viaţă tristă şi amară, Fiindcă eu acolo m-am născut la ţară. Eu mi-am dorit să am atunci de toate, O vilă cu piscină, maşini, femei frumoase. Să am valută, avere şi chiar şi un ban, Să nu ajung pe drum ca un sărman. În somn visam copiii aceia de prin sat, Că toţi râdeau de mine zicând că sunt sărac. Şi acuma am crescut şi îi ţin bine minte, Pe acei copii ce au râs de mine înainte. Ei aveau, jucării, haine şi chiar mâncare, Aveau de toate, aveau pantofii în picioare. Eu fiind sărman doar în opinci umblam. Cu haine rupte la şcoala aşa mergeam. La şcoală ei aveau doar serviete şi ghiozdane, Eu luam săcuiul gol şi chiar răbdam de foame. Iar uneori în el luam doar mămăligă goală, Şi nişte cărţi, caiete eu când mergeam la şcoală. După atâta chin şi atâta jale ce eu am îndurat, Acum eu am crescut şi sunt un om bogat. Am terminat acum şi a doua facultate, Nu cum se face acum la facultăţi private. Şi nu am să pot măcar acum eu ca să uit, Ce viaţă grea eu am avut atunci demult. Nu am să uit nici când eu viaţa de la ţară, Pe care am trăit-o o viaţă grea şi amară ! dodorel62-Severin